Ai auzit vreodata despre stima de sine? (stupid question)
Aparent este un trend in zilele noastre in care toti ne dorim sa ne crestem stima de sine (desi nu toti stim de ce sau cum) .
CIne este cel mai mare „mic” tiran al nostru? Noi insine. Vocea aia interioara care ne critica constant si pe care nu o putem face sa taca.
Asa ca ce ne-am gandit? Hai sa dam viata unei a doua voci care s-o contrazica pe prima. Brilliant!
Cumva, stima de sine a ajuns sa fie raspunsul tuturor problemelor noastre.
Adevarul este (zice Kristin Neff in cartea sa, Self-Compassion, pe care o voi cita in tot articolul) ca stima de sine a produs si ceva efecte negative pe ici -colo – cum ar fi o epidemie de narcisism:
Aceasta dorinta de a dezvolta stima de sine cu orice pret a condus in timp la o crestere ingrijoratoare a laturei narcisice. Colegii mei au studiat scorurile a mai mult de 15.000 de studenti, in urma aplicarii Inventarului de Personalitate Narcisica, intre anii 1987 si 2006. Iar in acesti 20 de ani, scorurile au tot crescut, atingand cote incredibil de inalte, iar acum 65% dintre studenti obtin rezultate care indica o dezvoltare semnificativa a laturei NARCISE.
In plus, exista o mica problema in a crede ca stima de sine va gestiona cu succes vocea aia critica din capul nostru. Problema e ca nu functioneaza.
Stima de sine, apa de ploaie
In nebunia asta de a creste stima de sine, California a inceput o companie care costa 250.000$ pe an pentru a creste stima de sine a copiilor.
La ce se asteptau? Note mari, efect de bullying redus, scaderea ratei delicventei, a numarului de sarcini in randul fetelor minore si a abuzului de droguri.
Mda, nimic din toate astea nu s-a intamplat:
Rapoarte cu privire la initiativa Californiei de crestere a stimei de sine nu demonstreaza altceva decat un esec. Aproape niciun obiectiv nu a fost indeplinit.
Self-Compassion
Nu pot sa cred! Stima de sine crescuta nu a ajutat la nimic?
NU.
Pentru ca stima de sine nu este o cauza, ci … un efect. Un efect al unui comportament sanatos. Asa ca incercarea de a dezvolta stima de sine artificial, fara un fundament solid, e ca si cum ai trata o raceala rastindu-te la ea.
Urmarind literatura de specialitate, s-a concluzionat ca un nivel ridicat al stimei de sine nu schimba cu nimic performanta academica, profesionala, abilitatea de a fi un bun lider si nici nu previne copii de la a fuma, a bea, a lua droguri sau a face sex mai devreme decat ar fi sanatos. Ci mai degraba, stima de sine pare a fi o consecinta si nu o cauza a unui comportament sanatos.
Deci ce a fost mai intai, oul sau gaina? Cert este ca nu stima de sine.
Bun, si ce facem acum intr-o lume in care ordinea fireasca a fost data peste cap de niste nebuni care s-au gasit ei sa cerceteze.
Norocul nostru ca acesti nebuni nu s-au apucat numai sa demonteze perceptii, ci sa si ofere unele corecte. Asa ca au descoperit ce anume ne face sa ne simtit mult mai bine cu noi insine – dar nu este stima de sine.
Incearca Auto-Compasiunea
Data viitoare cand nu te simti atat de cool si minunat în pielea ta nu te mai chinui sa te convingi ca defapt esti mult mai fabulos decat iti imaginezi. Mai degraba, accepta ca nu esti tot timpul cel mai bun din curtea scolii.
Auto-compasiunea are exact beneficiile pe care i le insuseam gresit stimei de sine. Si fara efecte adverse.
In concluzie, conform cercetarilor stiintifice, auto-compasiunea pare sa aiba aceleasi beneficii ca stima de sine la cote inalte, fara a avea alte efecte negative. Este adevarat ca auto-compasiunea si stima de sine tind sa mearga impreuna, insa dintr-o singura directie. Daca ai compasiune fata de propria persoana, vei avea tendinta sa ai si stima de sine crescuta. Iar auto-compasiunea este asociata cu nivele scazute de anxietate si depresie si cu nivele crescute de fericire, optimism si emotii pozitive. Mai mult, auto-compasiunea ofera avantaje superioare stimei de sine atunci cand lucrurile iau o intorsatura proasta sau cand ego-ul este amenintat in orice fel.
Self-Compassion
Auto-compasiunea reduce anxietatea, stima de sine nu.
Nivelul de auto-compasiune prezice si cat de anxioasa este persoana. Stima de sine nu are legatura cu asta. Cu alte cuvinte, studentii care aveau compasiune fata de propriul eu au afirmat ca sunt mai mult putin anxiosi si mai ingrijorati decat ceilalti. In schimb, studentii cu stima de sine ridicata nu erau mai putin anxiosi decat cei cu stima de sine scazuta.
Self-Compassion
Atunci cand manifesti auto-compasiune te simti mai putin rusinat de esecurile tale. Stima de sine nu prea ajuta in astfel de situatii.
Un alt studiu solicita participantilor sa isi imagineze ca se afla in situatii potential rusinoase: a fi intr-o echipa de fotbal si a rata un sut decisiv, de exemplu, sau fiind pe scena ca actor de teatru si uitand replicile. Cum s-ar simti participantii daca s-ar intampla asa ceva? Cei care aveau auto-compasiune erau mult mai putin afectati de eventiment in sens negativ si resimteau mai putin umilinta sau incompetenta si nici nu luau lucrurile foarte personal sau in serios. In schimb, reactionau spunand: „Toata lumea mai greseste uneori. Pe termen lung, nu conteaza cu adevarat.” Insa, un nivel ridicat al stimei de sine nu facea deloc diferenta. Atat cei cu stima de sine crescuta, cat si cei cu stima de sine scazuta gandeau lucruri precum: „Sunt un ratat” sau „Mai bine mor”. Inca o data, stima de sine se dovedeste a fi inutila atunci cand suntem in fata unei situatii dificile.
Self-Compassion
Si culmea, daca vrei sa ai mai multa incredere in tine si sa te simti mai sigur pe tine, tot pe auto-compasiune contezi.
Auto-compasiunea este clar asociata cu un sentiment mai constant si mai puternic de incredere in sine, spre deosebire de stima de sine. In plus, am descoperit ca auto-compasiunea este mai putin influentabila sau cauzata de acceptarea asociala, un succes sau a se simti atractiv, asa cum se intampla in cazul stimei de sine. Atunci cand increderea in noi vine din interior si din credinta ca suntem persoane demne de respect – spre deosebire de a fi conditionati de atingerea unor idealuri – sentimentul de incredere in noi este mult mai greu de zdruncinat.
De fapt, o descoperire foarte interesanta a studiului a fost ca oamenii cu stima de sine ridicata se dovedeau a fi mult mai narcisici decat cei cu stima de sine scazuta. Iar la polul opus, auto-compasiunea nu se asociaza deloc cu narcisismul. (Motivul pentru care nu s-a intregistrat nici macar o corelatie negativa este ca nici oamenii care nu manifesta compasiune fata de sine nu au tendinte narcisice.)
Si pentru ca lista motivelor pentru care ar trebui sa uiti de stima de sine si sa te orientezi catre compasiunea fata de propriul eu, nu s-a terminat, well, aceasta pare sa te ajute si sa eviti procrastinarea. Si mai creste si nivelul de fericire si reduce stresul.
Deja ma simt ca intr-o reclama la de teleshoping: Dar asta nu e tot!… Auto-compasiunea ajuta si la imbunatatirea relatiilor amoroase. Iar stima de sine e codasa si la capitolul asta.
Rezultatele studiului nostru indica ca persoanele ce manifesta auto-compasiune se bucura de relatii fericite si implinitoare fata de cei care nu au compasiune fata de ei insisi. Asta se datoreaza in mare parte faptului ca participantii cu auto-compasiune erau descrisi de partenerii lor ca fiind mult mai deschisi si necritici fata de ceilalti….Iar stima de sine, ar trebui sa se stie ca nu aducea foarte mult bine cuplurilor. Stima de sine nu este asociata nici cu fericirea unei relatii, nici cu cat de sanatoasa ar fi, iar persoanele cu stima de sine ridicata nu erau descrisi ca fiind mai deschisi, mai atenti sau mai afectuosi in relatie decat cei cu stima de sine scazuta.
Si lista poate continua, dar cred ca ai inteles unde bat. In plus, nici macar nu e atat de complicat sa ai auto-compasiune, pe cat este sa te chinui cu stima de sine.
Cum?
Auto-compasiunea se poate dezvolta si practica intr-o variatate de feluri, insa hai sa vedem care e cea mai simpla (incredibil de simpla) metoda:
Vorbeste cu tine. Vorbeste FRUMOS!
Stii vocea aia enervanta care vine si critica felul in care orice, ei bine, raspunde-i intorcand si celalalt obraz. Spune-ti ca este in regula si adopta o atitudine blândă, ca si cum ai sta de vorba cu cel mai bun prieten.
Cel mai eficient mod de a combate auto-critica este sa o intelegi, sa ii arati compasiune si sa o inlocuiesti cu un raspuns bland… Reformuleaza gandurile si observatiile facute de criticul tau interior intr-un mod bland, prietenos si pozitiv.
Cei care aveti copii, imaginati-va ca stati fata in fata cu ei si ii incurajati sa treaca peste orice ii intristeaza – Da, acum stii exact ce trebuie sa faci – pentru ca in fata copiilor acest lucru vine natural.
Acum simt cum unii dintre voi de revolta. „Pe bune, sa zic ca e ok cand am un esec? Pai ce fel de persoana puternica și ambițioasă și luptătoare sunt?”. Una mult mai puternica decat iti imaginezi daca poti face asta.
A vorbi cu tine insuti cu voce tare te poate face mai destept, iti poate imbunatari memoria, concentrarea si chiar performanta atletica.
Tot mai crezi ca a vorbi singur nu te ajuta? Imagineaza-ti ca auzi aceleasi cuvinte de la o persoana care te iubeste. Cercetarile au demonstrat ca asta aduce niste efecte spectaculoase.
Sa zicem ca o dai in bara cu dieta abia inceputa si mananci o punga intreaga de cookies. Imediat apare vocea care incepe sa te faca sa te simti vinovat si lipsit de valoare. Oare cum ar reactiona draga ta mamaie daca te-ar auzi? Probabil cu mai putina critica si mai mult cam asa:
„Draga mea, stiu ca ai mancat toata punga de bunatati pentru ca te simti foarte trista si credeai ca te va inveseli. Dar acum te simti si mai rau si ti-e greu sa-ti gasesti locul acolo in interior. As vrea sa fii fericita, asa ca de ce nu iesi un pic sa te plimbi ca sa te simti mai bine?”
Asa ca data viitoare cand te confrunti cu vocea aceea critica, adu-o in scena pe mamaia, sau pe cea mai blanda persoana din viata ta, si imagineaza-ti ce ti-ar spune ea.
Ideea e ca nu e niciunul mai bun decat altul. Nici tu decat mine, nici eu decat tine. Suntem noi imperfecti, egali si asta este perfect in regula. Asta ne face sa ne unim, sa ne intelegem, sa fim acolo unul pentru altul.
Dupa cum spunea psihoterapeutul Fritz Perls:
„Nu sunt in aceasta lume sa traiesc conform asteptarilor tale,
Iar tu nu esti in aceasta lume sa traiesti conform asteptarilor mele.
Tu esti tu si eu sunt eu.
Si daca din intamplare ne intersectam drumurile, este minunat.
Iar daca nu, este la fel de bine.”
howtohumanhappily.com 
Stima de sine sau increderea in propriile forte se dobandeste numai si numai prin succese. Va sa zica, trebuie sa iti dovedesti ca poti si ca ai de ce sa te respecti, nu sa te minti aiurea si sa-ti oferi valente false. Orice realizare personala aduce cu ea si incredere si respect de sine.
Sunt de acord cu auto-compasiunea…. dar auto-compasiunea este mai mult o acceptare. Exista un exercitiu pentru asa ceva in cartea PROadolescentii, Ingeri, Dementii de Bebe Mihaescu unde invatam cum sa vorbim cu propriul corp, sincer si cu intelegere. Aceasta vine cam asa:
„S-ar putea ca o parte a corpului tau sa nu-ti placa. Poate chiar te scoate din sarite. Poate chiar te incurca. S-ar putea sa o urasti. Si, tot asa de bine, s-ar putea sa inveti sa o maschezi. Nu uita insa: orice ai face starea de disconfort va exista. Si, de la un moment dat, vei fi marcat inconstient, pentru totdeauna, de aceasta stare, fara sa stii de unde vine. Vei fi intr-un port aproape pentru totdeauna inchis. Asa ca uite ce sa faci.
In camera ta, unde nu intra nimeni, nu te vede nimeni, iti pui muzica, de preferat o muzica de relaxare, incepi sa te plimbi si pe parcurs, incepi sa vorbesti cu tine. Cu fiecare parte a corpului tau. Fiecarei parti i te adresezi cu calm, caldura, bucurie, ca unei fiinte dragi, spunandu-i ce simti fata de ea, de cand, ce-ti doresti de la ea, cum ai vrea sa te ajute sa fii mai… nu stiu cum. De exemplu: “Buna, inalta mea frunte. Ce bine imi pare ca esti acolo. Senina, calda, destinsa. Te simt asa de-atata timp ! Imi place sa te mangai uneori. Dar si tie! Si pe voi la salut, ochi adormiti. Mi-ar fi placut sa fiti mai mari si sa aveti alta culoare. Simt ca ma ajutati mai putin decat mi-as fi dorit. Oare ce-as putea face ca sa fiti mai expresivi, mai luminosi?” etc. etc. etc.
Adreseaza-te mai mult partii corpului tau care te necajeste. Imprieteneste-te cu ea. Fa lucrul acesta macar o data pe saptamana si, de preferat, si inaintea unei intalniri importante pentru tine, cu prietena ta. Vei vedea cum te vei simti. Impreuna cu o tehnica mai subtila, “Surasul interior”, pe care o vei intalni in aceasta carte, vei cunoaste cu adevarat ce inseamna sa te ocupi de tine. Si vei simti o adiere binefacatoare in toate celulele tale. Urmeaza-ma, si nu vei regreta !”
ApreciazăApreciază
Bună , mă numesc Alex am 27 ani și vreau să îmi exprim și eu părerea personală la concluziile dumneavoastră: ” stima de sine e apa de ploaie” și „stima de sine provoacă epidemii de narcisism”.
În primul rând vreau să vă scot în evidența faptul că fără apa de ploaie nu am exista niciunul în ziua de azi și da știu că ați folosit o metaforă pentru a scoate în evidența cât de nefolositoare e stima de sine din punctul dumneavoastră de vedere.
Stimă de sine e compusă din doi factori majori pe care pot eu să îi identific:
1 Aspectul fizic
2 Aspectul interior
Dacă unui om îi lipsește stima pentru aspectul interior va încerca cât mai multi să își evidențieze aspectul fizic până la absurd , chiar până la narcisism.
exemplu: când porți ghiuluri pe degete , lanțuri de aur în gât , când cumperi haine sau alte obiecte de la o marca puternică nu pentru calitate ci ca să dovedești că ai , poți , etc
Dacă unui om îi va lipsi stima pentru aspectul sau fizic va încerca să pară cât mai deștept în orice domeniu.
exemplu: oameni care văd prima data un elicopter dar ei știu cum se pilotează… și îți explică ție care ești pilot profesionist
Așa îi găsești pe oamenii care nu au suficientă stimă de sine
Soluția că să nu devii narcisist e următoarea:
În momentul în care nu ai stimă de sine pentru că ai un aspect fizic neplăcut încerci să mergi la un coafor/frizer să mergi la sală , să îți faci un plan alimentar sănătos și care să îți fie de folos.
În momentul în care nu ai stimă de sine pentru că ești urât pe interior poți să pui mână pe o carte să citești , poți să încerci tehnici de meditație, să vizitezi un preot, poți să mergi la un psiholog să te îndrume cum să nu mai fi un cretin cu prietenii , colegii , familia etc.
Am dat niște exemple banale de cum poți să te ajuți tu pe ține însuți, nu trebuie să le faci pe toate ci doar pe cele care crezi că ar putea să te ajute .
În cazul în care ești prost botă și tu îți scoti in evidenta lantul de aur și ghiulul sigur ajungi să fi considerat un arogant narcisist pentru că în fiecare duminică îți periezi jachetă adidas și cureaua versace.
Stima de sine este foarte importantă doar că nu știm să o gestionăm
Imaginează-ți cum se simte un absolvent de facultate care nu își găsește un loc de muncă, persoana respectivă are aproximativ 21-22 de ani , nu a muncit niciodată , nu are nici o meserie , nu are experiență profesională și primește în continuare bani de la părinți care din dorință de a te învață cât mai multe te ceartă ș ițe corectează într-una și nu te lasă să iei o decizie pe cont propiu nici la vârstă respectivă pentru că ei știu mai bine.
NORMAL CĂ NE DUCEM LA VALE , dar nu din cauza că încurajăm stima de sine , din cauza că nu o avem și o tratam invers , nu adăugăm ce lipsește ci accentuăm ce avem. Multumesc frumos.
ApreciazăApreciază
Draga Alex, ai perfecta dreptate. A nu avea stima de sine iti poate face viata si mai grea. Insa, ce doream sa subliniez este ca stima de sine nu se creste ca atare, prin a incerca sa o cresti constient. Stima de sine creste mult mai frumos si sanatos daca aveam compasiune fata de noi insine. Asadar, daca vrei sa ajungi de la bucuresti la constanta nu o iei pe sens opus pe autostrada (teoretic, strada te duce acolo, dar practic, vei muri incercand), si mai degraba, ia-o pe sensul de mers corect, usor e langa, dar tot aceeasi strada este. Acolo e auto-compasiunea. Multumesc si eu!
ApreciazăApreciază
E mai util comentariul tau decat articolul.
ApreciazăApreciază
al meu sau al lui Alex?
ApreciazăApreciază
Reblogged this on Taina Căsătoriei.
ApreciazăApreciază
Nu de „stima de sine” avem nevoie ci de iubire de sine si de aproapele. Asta trebuie sa cultivam.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa este, Iosif! Multumesc!
ApreciazăApreciază
Ai dreptate ! Mandria e sora cu prostia ! Daca nu e si fudul, prostul nu e prost destul ! Trebuie sa ai un fundament care sa merite respectat ! Si fundamentele se ridica cu munca, cu eforturi, nu cu aroganta ! Uite ce stima de sine are Dl. Berbecali ! Si totusi, asta nu inseamna neaparat moralitate, valoare, verticalitate. Credeti-ma: proverbele neamului romanesc se trag dintr-o indelungata si bogata experienta de viata ! Chiar trebuie sa ajungi la o anumita varsta, sa treci prin anumite experiente, pentru ca ele sa devina adevaruri interioare si nu o simpla literatura. Dar „stima de sine” a devenit un sablon social: toate fetitele care „au stima de sine” vor sa ajunga Barbie, si toti baietii – Tarzan, sau Thor, sau Superman, sau…. sau… sau… „Filmele pentru copii” cu diverse sabloane americane pline de fitze spun ca dezvolta sau prezinta oameni cu stima de sine. Dimpotriva: Oamenii marunti in spirit se inalta pe caramizile materiei. Dar e complicat sa explici unei generatii intregi ca acelea nu sunt modele de oameni si ca „A fi Domn e o intamplare; a fi OM e lucru mare !” Media are aici un rol important. Oare nu sunt ceva sociologi si psihologi prin CNA- ul acela ? Media este FORMATOR DE OPINIE. Nu ar trebui sa i se permita sa promoveze modele retrograde. Nu de alta… dar… „Ban la ban trage si paduche la paduche !” Si nu poti cere unor persoane cu o cultura limitata sa deosebeasca binele de rau si filmul de realitate si nici sa inteleaga ca personajele pozitive sunt prezentate in contrast cu personajele negative. Deci, pentru cultivarea unei morale sanatoase, formatorii de opinie ar trebui supervizati un pic… Si … unii libertini,(nu liberali !!!) vor zice: „Uite , mai, ce Comunist !”. Problema lor… Ne trimitem copii la scoala ca sa invete sa se comporte si ca sa fie educati. Asa si societatea trebuie educata. Desigur, intr-un mod pozitiv si echilibrat. Ce credeti? In situatia actuala nu tot un fel de educatie se urmareste? Ba da ! Educatie de mahala, de bravada, consumista, etc…Macar sa fie educata societatea intr-o directie pozitiva ! Credeti-ma (si daca nu ma credeti cititi ceva psihologie a maselor); Oamenii asteapta, doresc sa fie condusi ! In lipsa unei conduceri, totdeauna apare haosul ! Apare lipsa de coordonare ! Intr-adevar, o conducere trebuie sa isi asume responsabilitatea unei directii pozitive, morale, echilibrate. Dar asta nu se intampla. COnducatorii de astazi, in toata lumea urmaresc doar propriile interese. Populatia este masa de manevra.
Deci: Daca te iubesti pe tine si iti iubesti aproapele, cu siguranta nu vei faptui lucruri care ti-ar putea dauna tie sau societatii. Daca ai o „stima de sine” (concept prost inteles) ridicata, TU vei fi MARE SI TARE, iar restul MICI SI PROSTI !
Lucrurile nu stau deloc asa. Depindem unii de altii intr-o masura mai mare sau mai mica , precum celulele unui imens organism viu. Oare poate trai normal omul fara inima, sau fara ficat, sau se simte bine fara un picior ? Nu.
Fiecare are importanta lui si merita respectat pentru asta.
Hai s-o lasam cu „stima de sine”. Egoism la rang de cinste…
Hai sa incercam sa discutam despre a respecta intreaga creatie, de la oameni pana la animale , plante si pietre.
Mai ganditi-va. Ne-ar putea fi ceva mai bine…
Multumesc !
Va salut !
ApreciazăApreciază
Cu creșterea stimei de sine am avut un eșec major când tratam o persoana ce avusese o trauma in copilărie, chiar a răbufnit violent la adresa mea
Dar când am incepu t sa lucrez pe copilul interior si sa-i spun ca toți gresin, ca oamenii normali greșesc, ca greșelile ne ajuta, etc, ca este inutil sa te super pe tine însuți schimbarea a fost radicala
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce ma bucur! Felicitari! Ma bucur ca ati avut amandoi puterea de a continua si de a accepta ca intr-adevar, cu totii gresim si ca asta este perfect in regula. 🙂 Lectia e importanta. Inca o data, felicitari!
ApreciazăApreciază
Chestia asta cu stima de sine promovată de o sumedenie de șarlatani ce se pretind psihologi, sociologi, etc. e nimic altceva decât o altă modalitate de îndobitocire a populației prin care este dirijată să se concentreze spre un narcisism exacerbat care crește nesimțirea și insensibilitatea față de ce se-ntâmplă în jur, ușurând în felul acesta planurile criminale ale ocultei – globalizarea !…
ApreciazăApreciază
Multi fac confuzii si au o imagine deformata despre stima de sine, de iubirea de sine si le confunda cu orgoliu si trufia, egoism sau narcisism. Asta pentru ca nu au inteles, pentru ca nu s-au studiat pe sinte.
ApreciazăApreciază
Este o greșală destul de des întâlnită sa confundăm „stima de sine” cu orgoliu, narcisism, etc dar aceasta te duce rau ” pe contrasens”.
O persoană narcisistă chiar nu are „stimă de sine” crescută ba chiar este foarte scăzută iar narcisismul este doar o supra compensare.
Dacă eu sunt o persoană arogantă nu sunt asa pentru că am o stimă de sine crescută si cred despre mine ca sunt mult mai bun decât ceilalți ci chiar contrariu, adică sunt asa pentru că eu in sinea mea cred ca sunt slab, prost, etc si îmi este frică să fiu „descoperit” asa ca dezvolt un mecanism de aparare prin care sa ma protejez si devin opusul a ceea ce cred eu despre mine.
„Stima de sine” sănătoasă inseamna sa îti permiți să nu fi in centrul atenției, să nu ceri validari forțate si cel mai important sa ai o relatie bună si sănătoasă cu tine si cu cei din jurul tau.
ApreciazăApreciază