Burnout-ul, depresia de la job


„Sunt in burnout”, aud tot mai des de la oamenii din jurul meu.
Sunt constant extenuati, sensibili, moody si posteaza tot felul de memes despre cat de nasoala de industria in care lucram, cat de naspa sunt zilele de luni and so on.

Cumva e de inteles, pentru ca majoritatea face overtime si ajunge acasa pe la 8 – 9 seara sau chiar mai tarziu. Unii au chiar si side-jobs sau proiecte personale de care se ocupa seara sau in weekend. Deci te poti gandi ca sunt doar obositi fizic. Insa burnout-ul nu este oboseala. Daca ar fi, s-ar rezolva cu un weekend de 12h somn pe noapte si intr-o saptamana e gata burnout-ul.

So, cum arata burnout-ul?
1. Incepe prin extenuare cronica (incepe…),
2. Se instaleaza o atitudine cinica si detasata fata de munca,
3. Apoi se transforma in ineficienta la job si se resimte prin frustrare

O rezolvam cu un concediu? Nu prea.
Un concediu ar putea atentua sau pune pe pauza simptomele si te-ar putea face sa pari mai viu in urmatoarea luna, dar cam atat.

Burnout-ul nu inseamna oboseala

Este pretty common (din pacate) ca burnout-ul sa fie inteles si asociat cu simptome precum oboseala si stresul. Insa a spune despre burnout ca este oboseala este ca si cum ai spune despre un iceberg ca este doar varful de de-asupra apei. In realitate, simptomele sunt mai degraba asociate celor intalnite in cazul depresiei. Exista studii comparative intre simptomatologia burnout-ului si cele ale depresiei care arata ca intre cele doua nu se poate diferentia clar.

Burnout-ul inseamna depresie.
Nu esti doar obosit sau saturat de zilele lungi de luni sau mail-urile la care nu mai ai chef sa raspunzi, esti mai degraba pesimist in legatura cu jobul tau. Adica nu ii mai gasesti neaparat sensul, ai pierdut perpectiva, acest reason why.
Si daca un concediu nu rezolva problema, atunci ce?

Cum evitam (sau tratam) Burnout-ul:

  • Cauta sens in ceea ce faci. De ce ai ales meseria asta? De ce ai ales echipa asta? Ce din activitate ta iti aduce satisfactie?
  • Cauta acele contexte de relationare care iti aduc satisfactie: Daca stresul profesional este „otrava”, atunci relatiile cu prietenii/ oamenii la care tii si care conteaza pentru tine, sunt „antidotul”.

Ce poate sa ti se para suprinzator este ca niciuna dintre propunerile de „tratament” al burnout-ului nu presupune sa schimbi ceea ce faci.
Ce salveaza de burnout este masura in care ajungi sa percepi (din nou) aspectele care iti fac placere la jobul tau si sensul pe care il gasesti in ceea ce faci. Ceea ce ajunge sa se schimbe este modul in care interpretezi experienta pe care o ai.

Atentie, a nu se confunda simptomele burnout-ului cu simptomele pe care le experimentezi intr-un mediu de lucru toxic, abuziv, cu manifestari de bulling. Asta e cu totul alta poveste. Sau daca cumva ai ajuns sa ocupi un rol pe care nu ti l-ai dorit sau ale carui responsansabilitati s-au schimbat dramatic si simti ca nu te mai reprezinta. Atunci e de inteles sa nu mai gasesti sensul in ce faci. 

As putea sa-mi dau demisia si sa stau o vreme. Sau pur si simplu sa-mi bag picioarele si sa nu ma mai agit atat.” – oricat de tentant suna o versiune in care muncesti mai putin, trust me, it’s a bad ideea.
Desi contra-intuitiv, mai putina munca nu face ca jobul sa devina mai putin frustrant. Din contra. Lipsa de activitate poate fi (si este, most of the time) un factor de stres in plus, iar pesimismul tau va ramane in continuare activ.
Stii zilele alea in care ai 2 mail-uri de dat (cu deadline ma refer, ca ele ar fi mai multe daca ai avea chef), si in rest stai pe site-urile de shoping, Insta sau whatever is your guilty pleasure? Atunci stii si sentimentul ala de guilt combinat cu frustrare si lipsa de sens si motivatie. Despre asta vorbesc.

Nu stiu ce job ai, insa (cel putin statistic vorbind) exista oameni cu joburi mult mai rele decat al tau care nu experiementeaza senzatia de burnout.
Diferenta dintre cineva care resimte burnout-ul si cineva bine-mersi, este masura in care munca pe care o face este aliniata nevoilor/ dorintelor/intereselor lui. Asa ca, in primul rand, cauta sa afli daca ceea ce faci este ce visai sa faci cand erai mic (ma rog, am romantat un pic, dar ai inteles la ce ma refer. Ideea e sa vezi evaluezi daca meseria aleasa vine dintr-o pasiune/ placere/ interes/ curiozitate sau raspunde doar unei nevoi functionale, cum ar fi salariul.) Daca descoperi ca nu, well, you need a leap of faith moment catre o alta industrie/ meserie. Daca descoperi ca da, atunci cauta sa te reconectezi cu sensul pe care ti-l aducea odata aceasta munca. De ce ai ales asta? E posibil ca pe parcurs sa fi pierdut contactul cu „why am i doing this?” si asta e o cale sigura catre burnout.

Orice comportament are un beneficiu. Daca pierdem asta din vedere, we loose meaning, therfore activitatea devine doar un context de consum de energie. In schimb, activitatea cu sens este o sursa de energie si emotie pozitiva.

Asa ca, it’s all about perspective.
Iar tu esti cel care decide daca paharul este pe jumatate gol sau pe jumatate plin.
Insa oricum ar fi, asigura-te ca-l bei cu prietenii apropiati.

Comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: