In cautarea motivatiei

Stii ca ai ceva de facut, dar nu-ti vine cheful de niciun fel. Iti spui ca te apuci mai tarziu, desi deep down stii bine ca acel mai tarziu ti-ai dori sa fie intr-o alta viata, poate. Nicio motivație. 

Studiile (americane) spun ca lipsa de motivatie a atins cote record in lume. Asa ca mai bine de 50% dintre americani sunt neimplicati si demotivati de job-ul lor. Si ceva imi spune ca nu doar americanii.

Conform Gallup, care colecteaza de ani buni date despre employee engagement, angajatii americani sunt in general demotivati de job-urile lor. Mai mult, aceasta problema a crescut in statistici cu 2% pe an de cand Gallup a inceput investigatiile, in 2000. Astazi, mai bine de 50% dintre angajati nu sunt motivati la locul de munca…

Payoff: The Hidden Logic That Shapes Our Motivations – Dan Ariely

In plus, se pare ca nivelul de motivatie prezice succesul in cariera mai bine decat o fac inteligenta, competentele sau salariul. Asa ca as zice ca e destul de importanta. 

Bine, s-o găsim atunci. 

Dan Ariely, speaker la TED, profesor al universitatii Duke si autorul bestseller-ului  Predictably Irrational are ceva sugestii despre asta:

1. Gaseste sens in ceea ce faci

Cati bani ai vrea pentru un job in care trebuie sa lucrezi cu rahat (si nu ma refer la cel turcesc) in fiecare zi, de mai multe ori pe zi, timp de cativa ani? Mulți. 

Dar daca ti-as cere sa-ti risti viata in fiecare zi? Si mai multi!

Well, sunt oameni care o fac pe gratis. Poate chiar si tu, daca esti parinte. Pentru ca ei lucreaza cu rahatel de cateva ori pe zi. Iar soldatii isi risca viata zilnic pentru tara si nu fac milioane de euro din asta (cam cat as cere eu daca.)

Niciuna dintre cele doua activitati nu prezintă vreo plăcere. Insa ambele au sens. De-asta oamenii isi gasesc motivatia pentru a le face.

Lucrurile care ne fac fericiti sunt, de regula, cele care dureaza mult si care ne ofera un sens, un scop. A alerga la maraton, a scrie o carte, a deschide un business, a te catara pe un munte, a avea un proiect de succes… Orice ar fi, de multe ori lucrurile pe care oamenii le percep ca fiind importante nu se incadreaza si in categoria lucrurilor placute. Insa ce au in comun este sensul. Sunt lucruri care transcend momentul prezent, reprezentand ceva mult mai mare. Insa atunci cand suntem in cautarea fericirii, rareori ne gandim la sens, ci mai degraba la placerea de moment.

Un alt Dan destept (Dan Pink) – autor ar bestseller -ului Drive: The Surprising Truth About What Motivates Us – spune ca lucrurile cu sens ne ofera un scop. Destul de logic. Iar studiile arata ca perceptia unui scop personal este unul dintre cei mai puternici motivatori.

So, odata ce ai gasit sens in ceea ce faci, motivatia ar trebuie sa fie acolo, la pachet. Dar ce te faci nu-i găsești sensul. 

Dan Ariely ne propune o schimbare de perspectiva. E posibil sa nu poti schimba ceea ce ai de facut, insa poti schimba modul in care percepi acel lucru. Si daca reusesti sa vezi cum ceea ce faci tu ii poate ajuta pe altii, ai sanse sa gasesti si motivatia.

daca te simti plictisit sau demotivat, intreaba-te: „Pe cine ajuta ceea ce fac eu aici? Cum este ceea ce fac eu benefic cuiva?” Avand acest mind set cresc sansele pentru a gasi un raspuns pozitiv.

Payoff: The Hidden Logic That Shapes Our Motivations

Activitatea pe care o ai de facut nu se poate schimba de multe ori. Dar perspectiva, da. Brusc nu mai completezi hartii inutile, ci ajuti oamenii sa obtina o asigurare care le-ar putea salva viata. 

Atunci cand schimbam perspectiva unei experiente cautand un sens, observam cum ceea ce facem poate fi util unor oameni si activitatile plictisitoare se pot transforma chiar in surse de inspiratie.

Vara mergeam la tara si mamaia mea facea mancare in caldura, si cu orele. Ea nu se gandea ca sufera la 40 de grade pentru niste pramatii obraznice, (este vorba despre verii mei, nu despre mine) ci se gandea ca asa are ea grija de nepotii ei si le arata cat ii iubeste. Si facea asta zilnic, ba uneori glumind si cu zambetul pe buze la masa. 

2. Asuma-ti rezultatul

Se pare ca in 1950 au aparut pe piata din america mix-uri instante pentru prajituri. Era mega ușor sa faci o prăjitură. Nu le-a cumparat nimeni. De ce?

Cand mix-urile instant de prajituri au aparut pentru prima data, companiile au incercat sa le faca cat mai simple posibil. Aveai o pudra peste care tu, ca gospodina, puneai niste apa si gata prajitura! Insa nu le cumpara nimeni. Au verficat si nu era o problema de aroma sau gust.

Dan Ariely

Fiind atat de simplu de facut, mamele nu isi puteau asuma rezultatul, prajitura in sine. Nu simteau ca e prajitura lor. Asa ca producatorii au fost nevoiti sa faca cel mai contraintuitiv lucru posibil… sa faca produsul mai putin usor de utilizat 🙂

Mamele trebuiau sa simta ca este prajitura lor, deci contributia lor trebuia sa fie semnficativa. Odata ce mix-urile instant pentru prajituri au devenit mai putin instante… vanzarile au explodat.

Era imposibil pentru o gospodina sa-si asume creditul pentru acea prajitura. Nu trebuiau decat sa puna putina apa si atat. Asa ca au scos din mix praful de lapte si oualele, pentru a lasa mamelor placerea de a le adauga manual. Asadar efortul crestea. Nu cu mult, dar suficient cat mamele sa-si poata asuma rezultatul prajiturii.

Dan Ariely

Atunci cand te simti conectat cu ceea ce faci, cand e vorba despre ceva al nostru, suntem mai mult mai motivati. Dan Pink ii spune acestui puternic motivativ, autonomie: 

Autonomia este un soi de auto-directionare. Autonomia ofera oamenilor libertate asupra a ceea ce fac, cand fac, unde si cu cine.

De exemplu, un actor de pe Broadway marturiseste intr-o discutie cu Dan Ariely, care nu intelege cum reuseste actorul sa nu se plictiseasca de moarte repetand aceleasi replici seara de seara. 

Schimb mici detalii in ceea ce fac. Fac pauzele altfel. Ma misc diferit pe scena. Improvizez. In felul asta imbunatatesc actul si experimentez.

Actorul

Lectia aici este despre cum sa transformi ceva ce pare, sau chiar este, repetitiv intr-un exercitiu de invatare si progres. E adevarat ca actorul nu putea schimba replicile, insa isi putea pune amprenta asupra reprezentatiei. Acceptase provocarea de a experimenta si de a deveni mai bun. Facand lucrurile in felul sau si cautand sa invete constant, se auto – motiva. 

Insa, exista intotdeauna acel ceva pe care stii ca trebuie sa-l faci, dar nu-ti vine nicicum sa te apuci de el. Ce faci atunci. 

3. Perspectiva „interna”

Sigur ti s-a intamplat sa povestesti cuiva o super experienta pe care ai trait-o si sa simti ca nu reusesti sa transmiti exact cum a fost pentru tine momentul ala. Indiferent cu cat patos ai vorbi sau cate detalii interesante ai impartasi, celalalt parca tot nu simte ce-ai simtit tu. Si iti vine sa spui…”Daca ai fi fost acolo ai fi inteles la ce ma refer…”

Asta e diferenta dintre pespectiva interna si cea externa. De multe ori cand vrem sa ne apucam de ceva – chiar daca este ceva ce am mai facut – privim lucrurile din perspectiva externa. Asta ce inseamna? Ca uitam componenta emotionala. Si brusc, chiar si ceea ce de regula ne face placere, poate fi perceput ca o corvoada.

De multe ori se intampla sa am senzatia asta inainte sa ma apuc de sport. Aproape de fiecare daca inainte de sala aud in capul meu: „Ah, tre sa ma duc la kick box dupa asta. Nu am niciun chef.” Insa, culmea e ca imi place sa fac kick box de numai pot. Atunci cand sunt deja acolo. Vine natural.

Daca nu-mi amintesc cum ma simt cand chiar sunt in mijlocul actiunii, tind sa aman pentru ca avand perspectiva externa, kick box-ul este ceva ce „trebuie” sa fac.

Dan explica foarte clar diferenta dintre perspectiva interna si cea externa:

Daca spun „Descrie-mi, te rog, cum este atunci cand te asezi langa persoana iubita si ii simti caldura pielii si ii auzi respiratia.” Poti sa intelegi cum e intampla asta si cum se simte, dar sa intelegi si sa exprimi cu adevarat bucuria unui astfel de moment, este foarte greu. Acelasi lucru este valabil si pentru task-urile de zi cu zi. Atunci cand percepi lucrurile din perspectiva externa, unul dintre lucrurile pe care nu le intelegi este ceea ce s-ar putea numi „flow”. Nu intelegi experienta de a fi cufundat, conectat in totalitate si prezent in ceea ce faci. Acel sentiment intern de bucurie nu este ceva ce poate fi prezis printr-o perspectiva externa.

Deci cum facem sa ne conectam la perspectiva interna inca dinainte de a incepe activitatea pe care ne-am propus-o?

De multe ori este doar o chestiune de atentie. De exemplu, s-a demonstrat in nenumarate randuri ca sporul ne face fericiti, si totusi atat de multi dintre noi evitam sa mergem la sala sau sa facem orice fel de miscare. De ce?

Pentru ca ne concentram pe momentele de la inceputul unui antrenament – adica cele mai neplacute. Subestimam placerea pe care o avem atunci cand facem sport pentru ca ne gandim la cum ne simtim la inceputul unei sesiuni de sport.

Daca ne-am gandi la momentele alea de la jumatatea antrenamentului, cand am intrat deja in ritm, putem sa percepem acel sentiment intern care are potentialul de a ne motiva.

Bine, si acum o sa va ganditi: „Bine, dar unele lucruri sunt ca naiba. Perspectiva interna nu ma ajuta foarte multa cand tre sa ma duc sa-mi platesc facturile.”

Da, asa e. Asta e nasol. Daaar, gandeste-te la sentimentul ala de „e gata”, de dupa. Nici mie nu-mi place sa-mi platesc facturile sau sa trec pe la colegiu, de exemplu, dar e suuuper bine cand reusesc sa bifez ceva atat de horror de pe lista de to-do.

Asadar, motivatia tine de cum privesti lucrurile. Task-ul in sine nu se schimba. Dar felul in care privesti acel lucru se poate schimba.

Gaseste-i sensul. Fa lucrurile in felul tau. Aminteste-te cum te simti in timpul sau dupa ce ai terminat ce vrei sa faci.

Mamaia mea, Anica, se pare ca stia lucrurile astea intuitiv.

Ea nu „murea de cald si de oboseala deasupra cuptorului”, ci „unea familia la masa”. Despre asta e vorba.