Copii supra-apreciati de catre parintii lor sunt mult mai predispusi spre a deveni narcisici. Narcisismul este o trasatura corelata cu agresivitatea si violenta, dupa cum prezinta noile studii.
Primul studiu longitudinal care cerceteaza originile narcisismului prezita ca supra-evaluarea copiilor de catre parintii lor creste riscul ca acestia sa devina narcisici. Aceste descoperiri sunt sustinute mai degraba de teoria invatarii sociale decat de teoria psihanalitica asupra originii narcisismului.
„Este important a se intelege ca nimeni nu se naste narcisic, caci astfel nu s-ar putea face nimic cu privire la asta. Ci, este important modul in care parintii isi trateaza copii” spune autorulul studiului, Brad J. Bushman, PhD, profesor de comunicare si psihologie la Universitatea din Ohio, Columbus, pentru Medscape Medical News.
Studiul sau a fost publicat online pe site-ul Proceedings of the National Academy of Sciences.
Rezultatele studiului
Narcisismul este corelat cu un nivel scazut al capacitatii de empatie si nivele ridicate de agresivitate si violenta, spune Dr. Bushman.
„Atunci cand narcisicii nu primesc atentia speciala pe care considera ca o merita, pot deveni furiosi sau agresivi.”
„Hotii, violatorii si criminalii au printre cele mai ridicate nivele de narcisism” spune Dr. Bushman.”
Studii precedente au identificat ca nivelul de narcisism tinde sa fie ceva mai ridicat in randul baietilor fata de fete, ca acest nivel tinde sa scada cu varsta si ca narcisismul este mai prezent in societatile vestice, unde se promoveaza mai mult individualismul, fata de societatile din est, unde accentul care de colectivism.
Desi exista foarte multa informatie despre efectele negative ale acestei trasaturi, se stiu foarte putine despre modul in care aceasta este dezvoltata si despre cum unii oameni ajung narcisici.
Studiul prezentat a fost realizat pe 565 de copii cu varste intre 7 si 11 ani. Aceasta varsta este una esentiala, considera Dr. Bushman.
„Atunci copii incep sa se compare cu alti copii. Inainte de varsta de 7 ani, toti copii sunt narcisici; toti considera ca sunt extraordinari, minunati in toate domeniile posibile – muzica, sport, matematica, etc.”
Copii au fost rugati sa raspunda o serie de intrebari ce masurau nivelul de narcisism, stima de sine si caldura parentala.
La studiu au participat, de asemenea, 415 dintre mamelor copiilor si 290 de tati. Acestia au raspuns unor intrebari cu privire la supra-evaluarea copiilor si la modalitatea in care isi exprimau caldura catre copii lor. In plus, au raspuns si ei la o serie de intrebari care masura propriul nivel de narcisism.
Participantii au completat aceste chestionare in patru serii, o data la 6 luni.
Studiul a demonstrat ca supra-evaluarea din partea ambilor parinti prezice narcisismul in randul copiilor, insa, narcisismul copiilor nu prezice supra-evaluarea parentala.
„Ceea ce inseamna ca directia de cauzalitate este de la parinti catre copii si nu invers” spune Dr. Bushman.
Insa, supra-evaluarea parentala nu prezice nivelul stimei de sine in randul copiilor si nici vice-versa.
Predictorul esential
Conform Doctorului Bushman, diferenta dintre stima de sine ridicata si narcisism este ca in primul caz individul considera ca este cel putin la fel de valoros precum cei din jur, iar in cel de-al doilea caz, acesta crede ca este superior celorlalti.
Corelatiile descoperite au fost similare indiferent de genul copiilor sau varsta acestora. In plus, studiul a aratat ca nivelul de caldura manifestat de parinti fata de copii nu prezice narcisismul, insa poate prezice nivelul stimei de sine al copiilor.
„Este foarte important ca parintii sa iti manifeste iubirea si caldura fata de copii lor, iar acest lucru ii va ajuta pe copii sa dezvolte un simt sanatos al stimei de sine. Ceea ce nu este sanatos este sa considere ca sunt superiori altor copii.”
Studiile prezinta ca nivelul de narcisism a crescut in ultimele decenii, iar nivelul de empatie a scazut, spune Dr. Bushman.
„Empatia implica sa te poti pune in locul altei persoane, iar persoanele narcisice nu pot face asta. Acestia se gandesc numai la ei si atat.”
Doctorul Bushman pune aceste efecte pe seama succesului tot mai mare in randul retelelor sociale – Facebook, Twitter, Youtube, etc – unde copii se pot auto-promova.
Daca supra-evaluarea parentala este un factor esential in predictia narcisismului in randul copiilor, atunci inseamna ca acest comportament al parintilor poate fi targetat, iar parintii ar putea fi invatati cum sa nu isi supra-evalueze copii, exprimandu-si in continuare afectiunea si iubirea fata de acestia.
O scala care masoara supra-evaluarea parentala este disponibila online, oferita de Bushman.
O trasatura nu atat de radicala
Psihiatrul Michael Brody, MD, cu 40 de ani experienta clinica a comentat studiul prezentat de Medscape Medical News, atragand atentia asupra unor aspecte.
De exemplu, acesta a mentionat ca unii termeni utilizati de catre autor au fost oarecum neclari – cum ar fi caldura parentala si empatia. In plus, sustine autorul in afirmatia conform catreia narcisismul este asocial cu violenta, insa aceasta trasatura nu are intotdeauna efecte atat de extreme. De exemplu, narcisismul este adesea asociat cu depresia.
„Prapastia dintre asteptarile unui narcisic si realitate este deseori ilustrata prin depresie” atat pentru copii cat si pentru adulti, spune Dr. Brody. „Atat de mare este diferenta dintre ceea ce sunt cu adevarat si ceea ce cred ei ca sunt.”
Din experienta sa, Dr. Brody confirma ca vede din ce in ce mai multi copii narcisici la varste de 7 sau 8 ani. Un exemplu ar fi un cazul unui cuplu care a divortat, iar peste cativa ani tatal s-a implicat intr-o relatie cu altcineva. Baietelul lui de 8 ani nu a fost de acord cu persoana respectiva, de aceea tatal a incheiat relatia.
„Le este acordata prea multa putere” spune Dr. Brody. ” Copii nu ar trebuie sa aiba aceasta pozitie.”
Mai mult, Doctorul Brody observa din ce in ce mai multi parinti care isi trateaza copilul ca pe un simbol al statutului. Astfel ca este important la ce scoala merge copilul lor si ce note iau pentru a se putea lauda cu ele. Copilul devine ceea ce in trecut era reprezentat de tipul de masina pe care il aveai sau cat de mare era casa.
Acest fenomen cultural este pus de seama valorificarii celebritatii. „Toata lumea este o celebritate. Pe Twitter, toata lumea trebuie sa stie ce faci tu in Starbucks in acest moment.”
howtohumanhappily.com 