Majoritatea dintre voi (probabil) nu stiti ce va astepta in cabinetul unui terapeut pana nu intrati pentru prima data.
Daca iti imaginezi caricaturile pe care le vezi online (alea cu Freud about your Mother, de ex. ) sau susoteli despre tine la masa de pranz sau la cafea, te inseli. Adevarul este ca terapeutul seamana cu tine mai mult decat ai crede (sau ti-ai dori). De ce e bine asta? Pentru ca in drumul catre a fi eficienti in munca noastra, si noi am stat pe scaunul pe care stai tu acum. Stim ce inseamna sa-ti pui pe tava capul si inima ca pentru un experiment stiintific. Iar pentru asta stim ca daca platesti pentru a sta in aceeasi camera cu noi, atunci vom face tot posibilul sa merite experienta.
O vizita la terapeut poate fi uneori insotita de o oarecare teama sau un sentiment de neliniste, tocmai din cauza elementului de nou la care te expui. Iar asta se intampla chiar si in cazul in care ai mai fost la un terapeut si doresti sa schimbi cabinetul, pentru ca noi, terapeutii, putem fi atat de diferiti incat nicio sedinta a unui dintre noi sa nu semene cu a altuia. Asadar, pentru a reduce aceasta anxietate (pentru amandoi), am gasit o lista de 10 lucruri pe care eu (si probabil si colegii mei, pe care ii invit sa ma contrazica daca nu sunt in asentiment) mi-as dori sa le stii despre ceea ce fac – si ceea ce nu fac – ca terapeut. Lista initiala a fost facuta de cineva mai destept decat mine (sau cel putin mai analitic).
1. Nu o sa zicem ca esti nebun
Un terapeut (bun) vede sau cauta sa vada imaginea de ansamblu. Esti ceea ce esti in parte si datorita (sau din cauza) mediului, al factorului genetic, al societatii si al familiei. Iar cele mai multe dintre obiceiurile proaste pe care le avem sunt, de cele mai multe ori, mecanisme de aparare si strategii de supravietuire. Asa ca, te asigur ca nu vei fi judecat sau etichetat in niciun fel.
2. Nu vei fi subiectul de discutie la cafea
Oricat de fascinanti pot fi clientii mei, ceea ce se intampla in cabinet, ramane in cabinet. Singurul context in care pot vorbi despre un caz este daca doresc sa solicit indrumarea supervizorului meu sau a unui coleg, expert intr-o anumita tematica. Insa chiar si atunci, nu vor fi mentionate numele tau sau alte date personale prin care cineva si-ar putea da seama despre cine vorbesc.
In plus, hai sa fim seriosi, in timpul meu liber cel mai probabil o sa vorbesc despre ce film am vazut aseara sau despre animalul meu de casa. Nu totul este despre tine.
3. Schimbarea nu vine peste noapte
Schimbarea e grea si dureaza. Asa ca daca intrebi „Cat o sa dureze pana cand o sa fiu bine?” nu vei primi raspunsul pe care il astepti. De unde sa stim cat dureaza? Tu esti cel care se schimba intr-un fel sau altul, iar terapia va merge in ritmul tau. Asa ca, intreaba mai degraba „Ce as putea face diferit acum pentru a ma simti mai bine?”. Aici putem interveni cu propuneri si nici nu o sa simti ca suntem incompetenti pentru ca nu raspundem la toate intrebarile
4. Parintii vostri nu sunt vinovati de tot ce vi se intampla
Daca nu ti-ai dat seama inca, o sa te ajutam noi sa-ti dai seama ca singura persoana pe care o poti controla esti tu. Abia in momentul in care accepti asta vei putea incepi sa lucrezi pentru tine. Explorarea trecutului familiei tale si a situatiei din prezent este o parte importanta a terapiei. Insa, o parte cel putin la fel de importanta este sa-ti dai seama ce vrei sa faci cu viata ta in momentul in care iti suna alarma dimineata.
Daca nu esti gata inca sa te opresti din a da vina pe ceilalti pentru ce ti se intampla tie, atunci inseamna ca probabil nu esti gata de a face o schimbare majora in viata ta (in bine, evident).
5. Nu ne veti soca
E clar ca orice se intampla in viata ta in acest moment poate parea catastrofa secolului. Insa, te asigur ca nimic din ceea ce urmeaza sa impartasesti nu va soca. Asta nu pentru ca ceea ce se intampla nu este important, ci tocmai pentru ca este atat de important sa nu-ti dam impresia ca ai dreptate fiind atat de pesimist, categoric sau absolut.
Iar daca cumva se intampla sa ne minunam, inseamna ca esti unde trebuie.
6. Vorbitul nu este singura noastra munca
90% din ceea ce aduce progresul in terapie si mai ales in viata ta este dependent de munca pe care o faci abia dupa ce ai iesit pe usa cabinetului. Incepi sa ai mai mare grija de mintea si de corpul tau? Iesi din zona de confort pentru a invata si pentru a creste? Reactionezi matur in momentul in care familia sau prietenii te calca pe nervi pentru a mia oara?
Terapia este ca si cum ai invata regulile din fotbal. Daca vrei sa fii fotbalist, va trebui sa incepi sa alergi si sa vezi ce iese.
La fel e si pentru noi. Sa nu credeti ca trece ora si gata, dam restart la tot. Fiecare ora se terapie cu tine inseamna alte 10 de pregatit, analizat, interpretat. Deci tot pe la 90% ne ducem si noi cu munca in afara sedintei. Suntem amandoi in aceeasi barca, hai sa vaslim amândoi.
7. Nu e ca la televizor
Terapeutii din filme, acele persoane care seamana cu catelusii aia de pe bordul masinilor (care dau obsesiv din cap) si care isi incep propozitiile cu „Deci ceea ce aud ca-mi spui este…” nu seamana deloc cu mine (si nici cu terapeutii pe care ii cunosc). Si este normal ca aceia sa nu semene cu terapeutii. De ce? Pentru ca ei sunt …actori.
Filmele nu fac decat sa seteze niste asteptari nerealiste. Terapia nu este un show la televizor.
8. Si noi suntem oameni
Mda. Si terapeutii sunt oameni. Nu vreau sa spulber asteptarile acelea in care tarepeutul e o forta inumana, cu o intelepciune iesita din comun, cu puterea supranaturala de a da search pe Google oricand in propria-i minte. Sau, ba da, exact asta vreau.
Si terapeutii au razboaie interioare cu ganduri enervante (le mai spunem si irationale) care par ca au propria lor vointa. Si noua ne este frica, si noi avem zile pe care am vrea sa le sarim. Si noi. Ce vreau sa spun este ca nu exista un remediu, un leac pentru a fi om, insa exista solutii si strategii sanatoase pentru o face viata mai frumoasa sau/si mai usoara.
9. Bomba din fata usii
Regula pastreaza ce-i mai bun pentru final, nu se aplica in terapie. E cumva in natura umana sa divulgam informatii importante chiar inainte de a o zbughi pe usa. Aceste comentarii cu mana pe clanta ne pun pe noi intr-o situatie foarte dificila in care am vrea sa va ajutam si sa continuam discutia abia inceputa, insa trebuie sa onoram si urmatoarea sedinta de terapie programata imediat dupa ora cu tine. Si nici pentru tine nu este util, pentru ca e posibil sa fi pierdut ora cu informatii marunte, cand puteam sa vorbim despre ceea ce conteaza. Daca este o urgenta, atunci categoric solicita ajutor si gasim o solutie. Insa, daca este doar nevoia ta de dramatism si wow factor, atunci fie anunti la inceputul sedintei (pentru ca e timpul tau), fie ai rabdare pana data viitoare.
10. Nu vei fi uitat
Chiar daca terapia a luat sfarsit, ni se intampla destul de des sa ne gandim la clientii cu care am lucrat in trecut. Si nu, nu vom scrie numele tau in Google sau Facebook (nu este etic!), insa putem spera ca esti fericit si ca ti-e mai bine acum decat inainte de a intra pentru prima data in cabinet, cand ne-am masurat reciproc. Unul dintre lucrurile pe care toti fostii, actualii sau viitorii clienti mi-ar placea sa le stie, este ca terapia este o crestere impreuna. Si eu invat (cel putin la fel de mult cât tine) de la tine, iar lectiile invatate alaturi de tine le iau cu mine mai departe pentru a ma ajuta sa ii ajut si pe altii. Si chiar sa ma ajut pe mine, in viata mea personala de om. Si as vrea sa fie cunoscut faptul ca pentru asta, sunt deosebit de recunoscatoare si va multumesc!
howtohumanhappily.com 
Mă bucur tare mult pentru existența acestor cuvinte, mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu multumesc!
ApreciazăApreciază
Interesant articol despre miturile in legatura cu psihologii si psihoterapia.
ApreciazăApreciază
Foarte corect articolul! Bravos
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un feedback umil (pe puncte).
Este un articol dragut, usor de digerat dar mult prea subiectiv si facut strict pentru ochiul „clientului” , nu si pentru cel al terapeutului. Nu stiu cat de mult crezi in cele 10 lucruri sau cat de mult le aplici…
Asadar: la pct 1) Ba da, putem considera acest lucru in urma unei evaluari clinice, daca vorbim despre schizofrenie 2) Intotdeuna un subiect „atractiv” va fi un exemplu de caz pentru altii, mai devreme sau mai tarziu, de-a lungul carierei psihoterapeutice, deci, subiect de discutie la cafea. 3) schimbarea nu este garantata ca va venii vreodata. Totusi, daca se doreste schimbare, clientul va fi agrenat intr-un proces psihoterapeutic care va fi aproximativ jumate din timpul existentei problemei ( Pt 1 problema aparuta de 1 an , se recomanda aprox 6 luni de psihoterapie, plus , minus), deci noi am putea stii. 4) parintii sunt „vinovati” pentru existenta noastra iar injonctiunile primite de la ei in perioada copilariei, definesc in buna parte personalitatea noastra dizarmonica. 5) INTOTDEAUNA CLIENTUL ARE DREPTATE- chiar daca nu are, nu-i vom arata ca NU are, ci ca are. Vom fuziona cu perspectiva lui.Ii vom confirma si intarii convingerile pentru a asigura atat increderea cat si deschiderea lui catre ceea ce vom lucra. Doar asa putem sa-i rezolvam problema. (ma opresc aici ca trebuie sa ies dar mi-ar face placere sa continui maine cu celelalte puncte) Una peste alta, ambalajul articolului este frumos. Sa fie oare la fel si esenta lui?
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos pentru feedback. Articolul este, bineinteles subiectiv, fiind postat pe blogul personal unde nu pot decat sa exprim opiniile personale sau sa sustin idei pe care le impartasesc. Tot pe puncte, cateva raspunsuri: 1. Termenul de Nebun nu este unul pe care sa-l folosesc vreodata, indiferent de gradul de psihoza cu care se confrunta pacientul. 2. Pentru mine, un client nu va subiectul meu de la cafea, cel putin nu unde cafeaua nu este impartasita de un coleg terapeut, caz in caz se poate spune ca fac intervizare/supervizare. Nu vreau sa expun o situatie (potential clinica) unei persoane fara pregatire, chiar nu am de ce. 3. Nu garantam schimbarea, ba din contra, spuneam ca nu pot garanta nimic. Si nu cred ca putem sti cand o sa fie „mai bine” pentru client. Eu, cel putin, nu ma voi arunca niciodata in afirmatii despre viitor care presupun si masura in care se implica clientul in directia progresului. 4. Aici voiam sa subliez o atitudine, si sa incurajez responsabilizarea (fiind primul pas spre schimbare). 5. Daca clientul vine cu o perspectiva psihotica (sa spunem paranoida) il vei sustine in convingerile lui? Pe punctul acesta poate fi o intreaga discutie – ma gandesc ca as putea scrie un articol in sine despre asta. Concluzionand, eu chiar cred in ce am scris aici si incerc sa aplic. Iar daca nu reusesc, lucrez catre a reusi. Multumesc frumos! Mi-ar placea sa discutam mai multe pe marginea punctelor. Poate sunt lucruri care imi scapa sau sunt intr-o eroare pe undeva. Am sa mai cer feedback, pornind de aici.
ApreciazăApreciază
O sa raspund „pe sarite”: Nu se poate face psihoterapie cu o persoana psihotica. La punctul 1, putem constata dpdv clinic acest lucru (metodele de interventie clinica sunt cunoscute) si il trimitem catre un medic psihiatru si neurolog urmand sa i se puna diagnosticul aferent in cazul in care nu i-a fost pus. Iar daca este asa , la pct 5 imi sustin parerea (in cazul in care nu este vorba despre o boala psihica). 3)Sigur ca nu garantam schimbarea dar este nevoie sa se stabileasca anumite lucruri in acest sens: durata procesului psihoterapeutic, obiective, limite ,etc. Nu poti face terapie dupa cum bate vantul.Iar durata despre care iti vorbeam, nu este din burta mea, ci este definita si acceptata stiintific de oameni (psihoterapeuti) mult mai mari ca tine sau ca mine (no offense). la 4 n-am inteles exact ce vrei sa spui. Putem discuta pe marginea punctelor. P.s. Imi cer scuze daca am jignit cu ceva 🙂 have a nice one!
ApreciazăApreciază
nesemnificativ din cate stiu eu dupa tratamentul psihotic administrat unor pacienti sau persoane cu handicap psihic se propune si paihoterapie atat la shizofrenici cat si la paranoici. bineinteles ca terapia pt persoanele cu tulburari psihotice nu va fi la fel ca si pt persoanele cu alte tulburar. de exemplu la paranoici appicam disputarea si restructurarea cognitiva si sa ii facem sa isi dea seama ca credintele lor sunt irationale. pt schizofrenici exista terapia supprtiva de familie si cognitiv comportamentala pt acceptarea bolii si functionare sociala si cunoasterea simptomelor. deci nu creau sa te contrazic dar exista psihoterapii pt persoane psihotice care mai da un plus la sansele pacientilor de a functiona cat de cat normal. ps. nu era intentia mea de a te ofensa
ApreciazăApreciază
draga nesemnificativ, nu ii spui unui client/pacient ca e nebun. nu este etic si este un stereotip care il face sa se simta prost si poate avea efecte negative. plus vine la tine si spera ca o sa il intelegi, iar daca il faci si tu nebun unde mai este relatia terapeutica care asigura succesul terapiei in proportie de vreo 45 la suta? sau vrei ca clientul/pacientul sa nu iti mai apara la urnatoarea sedinta? si da personalitatea e definita de factori precum mediu, genetica si familia dr tu esti cel care interpreteaza lucrurile si daca te schimbi tu atunci poate dai o alta interpretare (vezi terapia cognitiv-comportamentala), plus sansele de schimbare la persoane care nu vor acest lucru si nu sunt in terapie sunt mici ( vorbesc aici de parintii clientului). sa crezi ca se vor schimba este o expectanta nerealista. din cate stiu terapia se bazeaza pe ce poate face clientul sa ii fie mai bine nu pe hai sa schimbam atitudinea antirajului si mediului in care traieste. in ceea ce priveste partea cu clientul are mereu dreptate nu este adevarata. nu ii zicem ca ma gresesti ci exista tehnici in terapie numite disputare si confruntare. sau il lasi cu gandurile lui irationale cum
ar fi catastrofizare, generalizarea si etc. ideea terapiei este sa gandeasca rational 🙂 si sustun ideea lui ZR ca nu este subiect de discutie la cafea cu prieteni care nu au pregatirea necesarabsa inteleaga.
in fond articolul este foarte bun si ar trebui ca aceste lucruri sa le stie fiecare client care intra intr-un cabinet.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc pentru feedback si interes, Storm! 🙂
ApreciazăApreciază
Draga Storm,
Credeam ca s-a inteles ca nu il faci literalmente pe client nebun ci ca poti aprecia o astfel de tendinta in urma unei evaluari. Niciodata nu am spus ce ai spus dumneata 🙂 si din cate observ nu ai citit prea bine (sau deloc) primul meu comentariu, in care am spus despre „dreptatea” clientului si despre stailirea raportului client-terapeut. Sigur ca exista tehnici in acest sens dar se ramifica in functie de formarea psihoterapeutului .Vis-a-vis de perspectiva cognitiv-comportamentalista, se observa clar ca esti pe astfel de formare.eu sunt pe alta forma dar nu desconsider nici cogn-comp. Pacientul trebuie abordat holistic (vezi psihoterapia experientiala). Pt partea cu „subiect de discutie la cafea”: avand in vedere ca suntem oameni de stiinta (mai mult sau mai putin constienti de asta), consider ca anumite lucruri se inteleg sau subinteleg si putem vorbi intr-un limbaj metaforic/simbolic. iar cand zicem „discutie la cafea”, putem intelege prin acea „discutie”: exemplu de caz intr-un articol, prezentarea cazului la o conferinta, la un workshop, intr-o carte (roxana , acestea sunt distincte de supervizor sau feedback din partea colegilor). Si da, este nevoie de-a lungul carierei sa ne prezentam unele cazuri cu care am lucrat, in toate aceste contexte de mai sus.
ApreciazăApreciază
Una este cafeaua, alta este conferinta. 🙂 Multumesc amandurora. Va invit sa faceti schimb de adrese de mail pentru continuarea discutiei, pentru a fi eficienti in comunicare si pentru ca eu sa nu devin moderator 🙂
ApreciazăApreciază
Eu am incheiat-o pe a mea, atat cafeaua cat si discutia 🙂 Spor in a face bine !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar daca psihologul nu este medic, eu cred ca cei care vi se adreseaza sint totusi PACIENTI, nu clienti.
Client esti la un salon de coafura sau atunci cind cumperi un frigider.
Bafta!
ApreciazăApreciază
Terminologia e mai putin importanta pentru mine (cel putin in perspectiva asta 🙂 ). Cred ca oricum ar fi, e mai putin decat un client si, clar, mai mult decat un pacient. Ca orice alt apelativ folosit in cabinet, aceasta nu eticheteaza. Bafta si tie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană