A intra in terapie este ca atunci cand pleci pe un drum necunoscut. Poti sa ai niste asteptari, dar nu poti sti cu siguranta nici ce vei gasi in cale si nici unde te duce acel drum. Stii doar ca in locul in care te afli acum nu ti-e bine si nu mai poti ramane.
Insa, cum iti dai seama pe parcursul drumului ca mergi in directia corecta? Sau, nu neaparat corecta, cat buna pentru tine? Cum iti dai seama ca nu te invarti in cerc? Ei bine, ar fi cateva hint-uri care te-ar putea ajuta sa iti dai seama daca procesul terapeutic este unul benefic sau daca terapeutul tau este potrivit pentru tine. Si nu ma refer aici la diplomele de pe perete pe care le-ai putea gasi in cabinet. Faptul ca ai o serie de litere in urma numelui tau sau teancuri de diplome nu te face un profesionist mai bun decat altii. Din experienta mea, acesta nu este un predictor, dar nu neg faptul ca exista doctori in psihologie care sunt extraordinari. Insa, nu titlul de doctor face diferenta.
La fel nici specializarea, natura studiilor sau abordarea terapeutica a unui profesionist nu il incadreaza automat in categoria terapeutilor buni. In plus, domeniul nostru este atat de babilonian in ceea ce priveste specializarile, abordarile si studiile, incat creaza confuzie in randul pacientilor. Cu atat mai mult cu cat fiecare dintre acestea presupun un set de skill-uri, cunostinte si niveluri de experienta. Iar ceea ce face lucrurile cu adevarat urate este faptul ca atunci cand pacientul nu se simte mai bine nici pe termen scurt, nici pe termen lung, mintea acestuia va avea tendinta naturala, dar perfida, de auto-responsabilizare. In acel moment, starea initiala caracterizata de lipsa de incredere in sine si pesimism va fi intarita. Auto-invinuirea este deseori pretul cel mai scump pentru un proces terapeutic esuat.
Asadar, cum iti dai seama daca terapia merge intr-o directie buna (sau nu)? Avand in vedere ca exista exceptii de la regula, iar cand vine vorba de mintea umana, nu (cred ca) exista generalizari care sa fie 100% adevarate, iata cateva indicii care ar putea ajuta cuiva aflat in proces terapeutic:
1. Asculta-ti instinctul
Cateva sedinte nu te vor face intotdeauna sa te simti mai bine sau vindecat, insa ar trebuie sa te simti cel putin inteles, ceva mai optimist si sa ai un feeling general ca tu si terapeutul tau sunteti pe o pista buna. Daca asta simti, felicitari, ai gasit persoana potrivita. Daca nu, ar fi bine sa ceri o recomandare pentru alt profesionist. Daca nu esti sigur, si cel mai probabil nu vei fi, atunci deschide acest subiect in sesiunea de terapie cu vorbeste cu terapeutul tau despre incertitudinile pe care le ai. Un terapeut bun iti va raspunde acestor dubii si incertitudini intr-o maniera empatica si isteata, astfel incat sa iti transmita rapid faptul ca te intelege si ca subiectul merita investigat mai departe. Pe de alta parte, exista terapeuti care intra in defensiva si te acuza (fooarte subtil) pentru ceea ce simti. Asta te va face sa te simti si mai rau, ceea ce este un semn ca relatia dintre voi nu va functiona.
2. Suferinta nu e neaparat ceva negativ
Ceea ce am spus mai sus nu inseamna ca terapia nu este un proces greu, chiar foarte greu. Sa sapi in ceea ce doare nu este prea distractiv. Incercarea de a scapa de obisnuinte vechi, de depedente sau mecanisme de aparare poate sa dezlantuie emotii destul de puternice si destul de dureroase. Asadar, emotiile care provoaca suferinta nu sunt neaparat un semn ca terapia nu merge intr-o directie benefica, ci ar putea reprezenta exact contrariul. De exemplu, ai putea iesi dintr-o sedinta de terapie simtindu-te coplesit in sens negativ, insa asta nu pentru ca terapeutul nu te-a inteles, ci mai degraba pentru ca a reusit sa faca asta. Empatia terapeutului te-a facut sa traiesti o experienta care ar putea fi importanta pentru progresul terapeutic. Asa cum am mentionat si intr-un alt articol, uneori, in terapie trebuie sa treci intai prin furtuna ca sa rasara soarele ulterior. Lucrurile tind sa fie initial ceva mai rele si abia dupa mai bune. Pe de alta parte, se poate ca acel sentiment de rau in urma unei sesiune sa fie din cauza lipsei de intelegere din partea terapeutului, nu pot sa exclud asta. Insa, in opinia mea, un pacient poate diferentia intre sentimentul de suferinta benefica, ca rezultat al unui insight si al empatiei din partea terapeutului, si sentimentul de rau cauzat de lipsa de conexiune cu terapeutul.
3. Insight-urile sunt importante in context
Un proces terapeutic benefic te ajuta de multe ori sa intelegi cum functionezi din punct de vedere mental si emotional si mai ales care sunt motivele pentru care suferi. A nu se intelege ca terapia este un exercitiu intelectual. Esential este sa te simti inteles si sa simti ca exista o relatie intre ceea ce inveti despre tine si ceea ce te-a adus in terapie de la bun inceput. De aceea, insight-urile sunt o parte esentiala a terapiei, care de multe ori marcheaza un moment de progres, insa cautarea unor insight-uri de dragul de a le descoperi, nu este atat de productiva. Acestea trebuie sa fie in concordanta si sa ajute la atingerea obiectivelor, nu sa te indeparteze de acestea. Intr-o terapie buna, vei avea un oarecare instinct despre cum auto-explorarea te va ajuta sa vindeci ceea ce te face sa suferi.
4. Terapeutul care le stie pe toate
Terapeutii care stiu ce fac spun inca de la inceput ca nu le stiu pe toate si ca nu au dreptate intotdeauna. Mai mult, ei nu se comporta si nu transmit acest mesaj nici nonverbal. Terapeutului i se acorda autoritate in aceeasi masura in care i se acorda oricarui alt specialist in orice domeniu. Insa, n-ai vrea sa iti pui increderea in cineva care pare ca le stie pe toate, care are intotdeauna raspunsuri (corecte), care nu reuseste sa recunoasca atunci cand greseste sau isi schimba opiniile pentru a veni in intampinarea asteptarilor unui pacient.
5. Discutia despre progres
Un terapeut bun iti va spune inca de la bun inceput cum te-ar putea ajuta sa te simti mai bine. Mai mult decat atat, va aminti periodic despre progresul inregistrat pana la acel moment – sau lipsa progresului, de asemenea. Pana la urma, e tratamentul tau. Terapeutul tau nu are un plan secret pentru rezolvarea lucrurilor. Discutiile despre progresul terapeutic sau despre lipsa lui, trebuie sa fie deschise si oneste. Terapeutul bun este deschis la noi abordari sau tehnici diferite pentru a se adapta pacientului sau. Aceia mai putin pregatiti ar putea avea o atitudine defensiva in fata lipsei de progres, ar putea pasa intrebarile despre progres inapoi in mainile tale, evitand astfel asumarea resposabilitatii pentru cel putin jumatate din ceea ce se intampla in relatie.
O componenta esentiala pentru succesul procesului terapeutic este relatia dintre cei doi, si mai ales ca aceeasta sa se bazeze pe incredere. De aceea, este evident de ce pacientilor le este util sa poata evalua cat mai rapid daca terapia inceputa are premisele potrivite pentru a-i fi de ajutor.
howtohumanhappily.com 
Foarte bun si util articolul. As adauga ca intre un terapeut si un pacient este esentiala acea chimie, adica sentimentul ca cei doi sunt pe aceeasi lungime de unda si astfel comunicarea se face fara efort. Atunci cand efortul de comunicare persista chiar si dupa o luna de sedinte, acesta este un semn ca poate pacientul n-a ajuns la locul potrivit.
La punctul 3, auto-exploatarea nu este cumva auto-explorarea?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Buna Dana, asa este. Chimia este esentiala, si cumva m-am gandit la ea ca la ideea de relatie bazata pe incredere, ca sa fie ceva mai usor de identificat la nivel constient. Si da, e auto-exlorarea 🙂 Probabil ma gandeam la cat de greu este sa faci asta, uneori 🙂 Merci!
ApreciazăApreciază